"Tu, umbra tacuta si draga, aseaza-ti fularul la gat"

Intr-o camera rece, printre carti puse in teancuri dezordonate am redescoperit discurile tatei. Pink Floyd, Alecsandru Andries, Edith Piaf, Mircea Baniciu zac printre concerte clasice, compilatii colorate si "Thriller"-ul lui Michael Jackson.

Anul asta, insa, am gasit si Alifantis.Versuri excelente pe o muzica simpla ce-si asterne autorul pe jos si il pune sa se viseze. Discurile duhnesc a anii 80', a pantalonii de piele si pletele tatei.

Baladele simple ale "dromaderilor" romani, acei oameni ce-si duceau gandurile pe o banca, ca sa si le noteze sau le lasau sa bata odata cu vantul, sa rascoleasca praful de pe strazi laturalnice, soundtrack-ul tineretii parintilor nostri.

Acordand acestor poeme o dulceata amaruie cu acordurile sale, Alifantis te face sa-ti doresti ca toata viata ta sa fie o doar o alta melodie cantata de el pe un vinyl prafuit.

2 Comments

schummy said...

obiectez putin la albastru si tre sa recunosc, e cam ca nuca in perete dupa ce incepi cu pink floyd si aici cu andries, alifantis, sa scrii cum videoul favorit e kelly clarkson :)) come on :-<
---
nice wings (neighbor)
---

ChocoLatteSoda said...

"Iar fata aceea, fata aceea iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti,
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
O cafea neagră voi servi din mâna ta,
Imi place că tu ştii s-o faci amară
O cafea neagră voi servi din mâna ta.
Dar imi place aici
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba."

....

Back to Top