Vizita in tara de ciment

Saptamana asta am fost plecata, impreuna cu cativa prieteni din aceeasi scoala la festivalul de film documentar pentru drepturile omului "One World Romania" care a avut loc in Bucuresti, la Centru Ceh. Am mai fost in Bucuresti de cateva ori, dar doar pentru concerte si acum am reusit sa cunosc cat de cat orasul.

Are gust de praf. Femei ce platesc chirie la solar, autobuze vesnic pline, parcari pe trecerile de Align Centrepietoni, trotuare distruse de cine-stie-ce, shaormarii la toate colturile, cocalari cu steaua-n frunte, mirosuri ciudate si magazine fara rost pe bulevardele principale. "Ospitalitatea" tipica a localnicilor care vorbesc intr-un dialect cu totul special si ondulat nu a intarziat sa apara de la liceeni veniti la o proiectie ca sa rada si sa manance fara nici un pic de interes pentru lucrurile importante care se discutau pana la domnisoare frustrate de numarul invitatilor care, fara nici un pic de bun-simt, exclud parte din persoanele de care vor avea nevoie. ( Sa nu intelegeti gresit, oameni "ok" si inteligenti exista, insa in numar mic, la fel ca in toata tara).

In prima zi, ca sa omoram timpul si sa mancam, am intrat in Unirea Shopping Center si m-am speriat de ce am vazut. Brusc multe lucruri au inceput sa se lege si daca vedeti si voi magazinele si cei care cumpara din ele veti sti si voi. O mica parte din mine spera, la fel ca in celelalte capitale europene pe care l-am vizitat-nu ca s-ar cumpara cu Bucurestiul, ca voi vedea persoane boeme pe strada. Ma refer la cei cu maini murdare de vopsele care-si cara tablourile , cei cu viori in mana, chitari in spate, sau macar cu o carte in mana. Nimic. Nada.

Blocurile enorme fac orasul sa arate mai mult ca o statiune industriala cu locuitori pe masura. Sigur ca sunt si cladiri foarte frumoase care mi-au placut enorm insa nu sunt ingrijite si m-am mirat cum de mai stau in picioare. In rest, orasul e inghesuit, fara spatii verzi, fara bancile cu care sunt atat de obisnuita aici.

Insa pentru ce e bun Bucurestiul daca nu pentru cumparaturi? Desi nu am avut timp, am gasit chestii geniale care m-au entuziasmat pana peste putinta. Partituri. Va recomand cu cladura libraria "Anthony Frost" pe Calea Victoriei 45, Galeriile Kretulescu, unde se pot gasi muuulte carti doar in engleza precum si obiecte de papetarie, cataloage de arta si semne de carte superbe ( eu am trei :D). De asemenea, am vazut cateva galerii de arta pe blv. Magheru cu tablouri excelente.

Insa ce a facut aceasta calatoria distractiva si de neuitat a fost intreg grupul de ieseni grabiti si nemancati. Ne-am distrat de minune si momentan mi se pare foarte liniste fara ei (si fara scartaitul paturilor supra-etajate din hostel).

Back to Top